Frumos scris, dar m-a interesat în mod deosebit modul în care se menționează construcția bisericii din Michalovci în anii 1990. Bătrânii noștri mai povestesc cât beton și cărămizi au cărat acolo cu mâna după muncă. Fără astfel de oameni obișnuiți, biserica nu ar mai exista astăzi.
Ано, presne tak. V Michalovciach to bolo same – po smene v fabrini nosili vrecia s cementom hore na kopec, až kym im nezmrzli ruky. Bez tích svečky by sme dnes nemali kde zapáliť sviečku.
Exact ca la Michalovce. Și la noi în Burgas, când construiau biserica „Sf. Chiril și Metodie” în anii 90, tatăl meu mi-a povestit cum, după o tură în fabrică, bărbații cărau cărămizi pe spate în sus pe pârtie. Fără acești oameni obișnuiți, chiar nu ar exista unde să aprinzi o lumânare.
