Interpretări ale Psalmului 108:
În sfârșit, un psalm pentru David.
Doamne, nu tace de lauda mea, căci gura păcătosului și a celui obosit s-a deschis împotriva mea, vorbindu-mi cu o limbă linguitoare și folosind cuvinte urâte ca să mă înșele și să bată joc de mine. mă acord. În loc să mă iubesc, m-am defăimat, dar m-am rugat și am pus rău asupra mea pentru bine și ură pentru iubirea mea. Pune un păcătos peste el și lasă-l pe diavol să stea la dreapta lui. Să fie mereu judecat și să iasă osândit și rugăciunea lui să devină păcat. Să-i fie zilele scurte și episcopia lui să preia: fiii săi să fie sirieni, iar soția lui să fie văduvă; Fie ca împrumutătorul să caute tot ce este al lui, iar munca altora să-l încânte. Să nu fie mijlocitor pentru el; să fie milostiv cu orfanii săi. Să fie nimiciți copiii lui; numele lui să fie folosit într-o generație. Nelegiuirea tatălui său să fie adusă aminte înaintea Domnului și păcatul mamei sale să nu fie curățat. Să fie duși înaintea Domnului și amintirea lor să fie mistuită de pe pământ. Nu-mi voi aduce aminte să arăt milă, dar voi împinge un om în sărăcie și nenorocire și cu o inimă blândă de a ucide. Și iubiți jurământul, și acesta va veni la el și nu doriți binecuvântarea și se va retrage de la el. Și era îmbrăcat cu un jurământ ca o haină și era ca apa în pântecele lui și ca untdelemn în oasele lui. Să fie ca o haină și să se îmbrace cu o haină și să o poarte ca o brâu, cu care se încinge. Aceasta este lucrarea celor care mint împotriva mea înaintea Domnului și vorbesc de rău împotriva sufletului meu. Și Tu, Doamne, Doamne, fă-mi în numele Tău, că bună este mila Ta. Eliberează-mă, căci sunt sărac și nenorocit și inima mea este tulburată în mine. Ca un baldachin, când cineva o ocolește, se scutură și se scutură ca un izvor. Genunchii mei sunt obosiți de post și trupul meu s-a schimbat de dragul uleiului. Și mi-au fost reproșați de ei, văzându-mă și plecând capetele. Ajută-mă, Doamne, Dumnezeul meu, și mântuiește-mă după mila Ta și să înțeleagă că aceasta este mâna Ta și Tu, Doamne, ai creat aceasta. Ei vor fi blestemate și Tu îi vei binecuvânta; cei ce se vor ridica împotriva mea se vor rușina, dar robul Tău se va bucura. Cei care mint în jurul meu să se îmbrace cu rușine și să se îmbrace ca hainele cu propria lor rușine. Voi mărturisi Domnului cu stăruință cu gura mea și în mijlocul multora Îl voi lăuda, că mă voi arăta de-a dreapta săracilor, chiar ca să-mi mântuiesc sufletul de cei ce prigonesc.
Въ коне́цъ, ѱало́мъ дв҃дꙋ,
La sfârșit, al doilea
Бж҃е, хвалы̀ моеѧ̀ не премолчѝ: ꙗ҆́кѡ ᲂу҆ста̀ грѣ̑шнича и҆ ᲂу҆ста̀ льсти́вагѡ на мѧ̀ ѿверзо́шасѧ, глаго́лаша на мѧ̀ ѧ҆зы́комъ льсти́вымъ, и҆ словесы̀ ненави́стными ѡ҆быдо́ша мѧ̀, и҆ бра́шасѧ со мно́ю тꙋ́не. Вмѣ́стѡ є҆́же люби́ти мѧ̀, ѡ҆болга́хꙋ мѧ̀, а҆́зъ же молѧ́хсѧ: и҆ положи́ша на мѧ̀ ѕла̑ѧ за бл҃га̑ѧ, и҆ не́нависть за возлюбле́нїе моѐ. Поста́ви на него̀ грѣ́шника, и҆ дїа́волъ да ста́нетъ ѡ҆деснꙋ́ю є҆гѡ̀: внегда̀ сꙋди́тисѧ є҆мꙋ̀, да и҆зы́детъ ѡ҆сꙋжде́нъ, и҆ моли́тва є҆гѡ̀ да бꙋ́детъ въ грѣ́хъ. Да бꙋ́дꙋтъ дні́е є҆гѡ̀ ма́ли, и҆ є҆пі́скопство є҆гѡ̀ да прїи́метъ и҆́нъ: да бꙋ́дꙋтъ сы́нове є҆гѡ̀ си́ри, и҆ жена̀ є҆гѡ̀ вдова̀: дви́жꙋщесѧ да преселѧ́тсѧ сы́нове є҆гѡ̀ и҆ воспро́сѧтъ, да и҆згна́ни бꙋ́дꙋтъ и҆з̾ домѡ́въ свои́хъ. Да взы́щетъ заимода́вецъ всѧ̑, є҆ли̑ка сꙋ́ть є҆гѡ̀: и҆ да восхи́тѧтъ чꙋжді́и трꙋды̀ є҆гѡ̀. Да не бꙋ́детъ є҆мꙋ̀ застꙋ́пника, нижѐ да бꙋ́детъ ᲂу҆щедрѧ́ѧй сирѡты̀ є҆гѡ̀: да бꙋ́дꙋтъ ча̑да є҆гѡ̀ въ погꙋбле́нїе, въ ро́дѣ є҆ди́нѣмъ да потреби́тсѧ и҆́мѧ є҆гѡ̀. Да воспомѧне́тсѧ беззако́нїе ѻ҆тє́цъ є҆гѡ̀ пред̾ гдⷭ҇емъ, и҆ грѣ́хъ ма́тере є҆гѡ̀ да не ѡ҆чи́ститсѧ: да бꙋ́дꙋтъ пред̾ гдⷭ҇емъ вы́нꙋ, и҆ да потреби́тсѧ ѿ землѝ па́мѧть и҆́хъ: зане́же не помѧнꙋ̀ сотвори́ти ми́лость, и҆ погна̀ человѣ́ка ни́ща и҆ ᲂу҆бо́га, и҆ ᲂу҆миле́на се́рдцемъ ᲂу҆мертви́ти. И҆ возлюбѝ клѧ́твꙋ, и҆ прїи́детъ є҆мꙋ̀: и҆ не восхотѣ̀ блгⷭ҇ве́нїѧ, и҆ ᲂу҆дали́тсѧ ѿ негѡ̀. И҆ ѡ҆блече́сѧ въ клѧ́твꙋ ꙗ҆́кѡ въ ри́зꙋ, и҆ вни́де ꙗ҆́кѡ вода̀ во ᲂу҆тро́бꙋ є҆гѡ̀ и҆ ꙗ҆́кѡ є҆ле́й въ кѡ́сти є҆гѡ̀: да бꙋ́детъ є҆мꙋ̀ ꙗ҆́кѡ ри́за, въ ню́же ѡ҆блачи́тсѧ, и҆ ꙗ҆́кѡ по́ѧсъ, и҆́мже вы́нꙋ ѡ҆поѧсꙋ́етсѧ. Сїѐ дѣ́ло ѡ҆болга́ющихъ мѧ̀ ᲂу҆ гдⷭ҇а и҆ глаго́лющихъ лꙋка̑ваѧ на дꙋ́шꙋ мою̀. И҆ ты̀, гдⷭ҇и, гдⷭ҇и, сотворѝ со мно́ю и҆́мене ра́ди твоегѡ̀, ꙗ҆́кѡ бл҃га млⷭ҇ть твоѧ̀: и҆зба́ви мѧ̀, ꙗ҆́кѡ ни́щь и҆ ᲂу҆бо́гъ є҆́смь а҆́зъ, и҆ се́рдце моѐ смѧте́сѧ внꙋ́трь менє̀. Ꙗ҆́кѡ сѣ́нь, внегда̀ ᲂу҆клони́тисѧ є҆́й, ѿѧ́хсѧ: стрѧсо́хсѧ ꙗ҆́кѡ прꙋ́зи. Кѡлѣ́на моѧ̑ и҆знемого́ста ѿ поста̀, и҆ пло́ть моѧ̀ и҆змѣни́сѧ є҆ле́а ра́ди. И҆ а҆́зъ бы́хъ поноше́нїе и҆̀мъ: ви́дѣша мѧ̀, покива́ша глава́ми свои́ми. Помози́ ми, гдⷭ҇и бж҃е мо́й, и҆ сп҃си́ мѧ по млⷭ҇ти твое́й: и҆ да разꙋмѣ́ютъ, ꙗ҆́кѡ рꙋка̀ твоѧ̀ сїѧ̀, и҆ ты̀, гдⷭ҇и, сотвори́лъ є҆сѝ ю҆̀. Прокленꙋ́тъ ті́и, и҆ ты̀ блгⷭ҇ви́ши: востаю́щїи на мѧ̀ да постыдѧ́тсѧ, ра́бъ же тво́й возвесели́тсѧ. Да ѡ҆блекꙋ́тсѧ ѡ҆болга́ющїи мѧ̀ въ срамотꙋ̀ и҆ ѡ҆де́ждꙋтсѧ ꙗ҆́кѡ ѻ҆де́ждою стꙋдо́мъ свои́мъ. И҆сповѣ́мсѧ гдⷭ҇еви ѕѣлѡ̀ ᲂу҆сты̑ мои́ми и҆ посредѣ̀ мно́гихъ восхвалю̀ є҆го̀: ꙗ҆́кѡ предста̀ ѡ҆деснꙋ́ю ᲂу҆бо́гагѡ, є҆́же спⷭ҇тѝ ѿ гонѧ́щихъ дꙋ́шꙋ мою̀.
Domnule, slăvile mele nu vor tăcea: căci m-au văzut pe mine păcătos și m-au văzut pe mine mincinos, vorbind împotriva mea cu limbă mincinoasă, și cuvintele lor de ură au fost împotriva mea, și m-au urât. În loc să mă iubească, m-au rănit; eu însă m-am rugat: și m-au pus pe mine rău în loc de bine, și ură în loc de dragoste. Pune pe el pe păcătos, și diavolul să stea la dreapta lui: când va fi judecat, să fie condamnat, și rugăciunea lui să fie în păcat. Să fie zilele lui scurte, și episcopatul lui să primească altul: să fie fiii lui orfani, și soția lui văduvă; cei ce se mișcă să se mute, și să fie alungați din casele lor. Să caute împrumutătorul toate ce sunt ale lui, și să fie răpiti de străini muncile lui. Să nu aibă apărător, nici să nu aibă cel ce îngrijește văduva lui: să fie copiii lui în pierzanie, în război să se piardă numele lui. Să fie amintită păcatul tatălui lui înaintea Domnului, și păcatul mamei lui să nu fie îndreptat: să fie înaintea Domnului în rușine, și să se piardă amintirea lor de pe pământ, căci nu a fost milă pentru mine, și a vârât pe omul sărac și pe cel ce nu avea apărător, și a fost îndurător în inima lui să-l ucidă. Și a iubit jurământul, și va veni la el: și nu a vrut binele, și va fi îndepărtat de el. Și va îmbrăca jurământul ca pe haină, și va intra ca apă în pântecul lui, și ca ulei în osul lui: să fie pentru el ca haină, în care se va îmbrăca, și ca centură, cu care se va îmbrăca. Aceasta este făcerea celor ce m-au rănit pe mine înaintea Domnului și vorbind cu limbă mincinoasă asupra sufletului meu. Și Tu, Domnule, Domnule, face cu mine pentru numele Tău, căci mila Ta este bună: scapă-mă, căci sunt sărac și neputincios, și inima mea se zdrobește în mine. Căci umbra, când se va îndepărta de ea, m-am îndepărtat; m-am temut ca un vânt. Mâncarea mea și slăbiciunea mea din post, și trupul meu s-a schimbat în ulei. Și eu am fost jignit și înțeles: cei ce m-au văzut, au clătinat din cap. Ajută-mă, Domnule, Dumnezeul meu, și mântuiește-mă după mila Ta: și să înțeleagă, că mâna Ta este aceasta, și Tu, Domnule, ai făcut-o. Să fie blestemați cei ce mă urăsc, și Tu să-i binecuvântezi: cei ce se ridică împotriva mea să fie în rușine, iar robul Tău să se bucuri. Să se îmbrace cei ce m-au rănit cu rușine și să fie acoperiți ca cu haine de rușine. Și vom mărturisi Domnului înțelepciunea mea și în mijlocul mulțimii voi lăuda pe El: căci El a stat la dreapta lui cel ce mă urăște, care mântuiește sufletul meu de cei ce mă urăsc.