Căci la judecata Ta groaznică și nepărtinitoare, Hristoase Dumnezeule, ridicând condamnări și rostind un cuvânt despre lucrurile rele pe care le-am făcut: astăzi, înainte de a veni chiar zilele judecății mele, stau la sfântul Tău altar înaintea Ta și înaintea îngerilor Tăi groaznici și sfinți, mă închin în conștiința mea, îmi ofer faptele rele și fărădelege, le dezvălui și le mustră. Vezi, Doamne, smerenia mea și iartă-mi toate păcatele; vezi cum nelegiuirea mea s-a înmulțit mai mult decât părul capului meu. Cine nu a făcut rău? Ce păcat nu am făcut? Ce rău nu ți-ai închipuit în sufletul meu? Căci am săvârșit deja mândrie, aroganță, reproș, vorbă degeaba, râs nepotrivit, iubire de sine, dragoste de slavă, neadevăr: fiecare simțire și orice rău al meu a fost pângărit, stricat, necuviincios, am creat, devenind o lucrare de tot felul pentru diavol. Și știm, Doamne, că nelegiuirile mele mi-au întrecut capul, dar mulțimea îndurărilor Tale este nemăsurată, și milostivirea bunătății Tale este inefabilă și nu este păcat, biruind dragostea Ta pentru oameni.
Mai mult, minunate Împărate, bun Doamne, surprinde-mă, păcătosul, cu mila Ta, arată bunătățile Tale puterea și arată puterea milei Tale milostive, iar când te întorci, acceptă-mă pe mine, păcătosul. Primește-mă așa cum ai primit-o pe răpitorul, pe tâlharul, pe curvă. Primește-mă, după ce am păcătuit împotriva Ta peste măsură în cuvânt și faptă, cu poftă fără loc și cu gând fără cuvinte. Și precum la ceasul al zecelea al celor care au venit cu o singură nădejde, ai primit pe cei care nu au făcut nimic vrednic, tot așa primește-mă și pe mine, păcătosul, căci mulți au păcătuit și s-au pângărit și au întristat pe Duhul Tău Sfânt și s-au întristat pântecele Tău omenesc cu fapta și cuvântul și cu gândul, noaptea și ziua, vădit și nevăzut, fie de bunăvoie. Și știm că îmi vei prezenta păcatele mele, așa cum le-am săvârșit, și vei distruge cuvântul împreună cu mine despre cei care au păcătuit de neiertat în mintea lor. Dar, Doamne, Doamne, nu mă mustra cu judecata Ta cea dreaptă, nu mă mustra cu mânia Ta, nu mă pedepsește cu mânia Ta: miluiește-mă, Doamne, că nu numai eu sunt slab, ci și făptura Ta sunt.
Căci Tu, Doamne, ai întărit asupra mea frica Ta: am făcut rău înaintea Ta, că numai Tu am păcătuit; dar Te rog să nu intri la judecată cu robul Tău. Dacă vezi nelegiuirea, Doamne, Doamne, cine va sta în picioare? Căci sunt prăpastia păcatului și nu sunt vrednic, dedesubt mă mulțumesc să privesc în sus și să văd înălțimile cerului, din cauza mulțimii păcatelor mele, dintre care nu se numără. De ce nu mi-au fost stricate păcatele? care nu au fost ținute rele? Fiecare păcat pe care l-am comis, orice necurăție pe care mi-am pus-o în suflet, ar fi nedorit pentru Tine, Dumnezeul meu, și pentru om. Cine mă va ridica, în fața răului și a unei fracțiuni din păcatul căzut? Doamne, Dumnezeul meu, mă încred în Tine: dacă am nădejde în mântuire, dacă iubirea Ta pentru oameni biruiește mulțimea fărădelegilor mele, fii Mântuitorul meu și, după generozitatea Ta și îndurarea Ta, slăbește, iartă, iartă-mă pe toți cei ce au păcătuit cu Tine, căci sufletul meu este plin de multe rele și nu este nădejde de mântuire în mine. Miluiește-mă, Dumnezeule, după marea Ta milostivire și nu mă răsplăti după faptele mele și nu mă judeca după faptele mele: ci convertește, mijlocește, izbăvește sufletul meu de relele și simțirile crunte care cresc odată cu el.
Mântuiește-mă de dragul îndurării Tale: pentru ca acolo unde păcatul s-a înmulțit, harul Tău să se înmulțească și Te voi lăuda și slăvi mereu, în toate zilele vieții mele. Căci Tu ești Dumnezeul celor ce se pocăiesc și Mântuitorul celor ce păcătuiesc și Ție îți trimitem slavă, împreună cu Tatăl Tău fără de început și cu Duhul Tău preasfânt, bun și făcător de viață, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Ca și cum stând la judecata Ta groaznică și imparțială, Hristoase Dumnezeu, ascultând acuzația și dând socoteală pentru faptele rele pe care le-am săvârșit, așa acum, înainte ca această zi a judecății să vină peste mine, stând înaintea Ta, la sfântul Tău altar și înaintea Îngerilor Tăi groaznici și sfinți, cu o conștiință împovărată de păcate, îmi ofer nelegiuirea și declarând nelegiuirea mea. Privește, Doamne, la smerenia mea și iartă-mi toate păcatele, că nelegiuirile mele sunt mai multe decât firele de păr de pe capul meu. Căci există vreun rău pe care să nu-l fac? și există un astfel de păcat pe care nu l-aș săvârși? Există un astfel de rău pe care nu l-aș plănui în sufletul meu? Și, de fapt, am descoperit: mândria, aroganța, reproșurile, vorbea degeaba, râsul indecent, mândria, dragostea de faimă, minciunile. Fiecare sentiment al meu, fiecare membru al corpului meu l-am profanat, corupt, făcut rușinos, lucrând în toate modurile posibile pentru a fi pe placul diavolului.
Îmi dau seama, Doamne, că nelegiuirile mele au trecut dincolo de capul meu; dar cunosc și mulțimea nemăsurată a bunătăților Tale și îndurarea inefabilă a bunătății Tale bune și nu există niciun păcat care ar putea înfrânge iubirea Ta față de omenire. Surprindere, Împărate minunat, Doamne plin de bunătate, surprinde-mă, păcătosul, cu îndurările Tale, arată puterea bunătății Tale, arată puterea milei Tale condescendente și acceptă-mă, păcătosul, întorcându-mă la Tine. Acceptă-mă așa cum l-ai primit pe rătăcitorul (fiul), hoțul, curva. Acceptă-mă, care am păcătuit nemăsurat în cuvânt și faptă, în poftă și în gând. Și după cum i-ai primit pe cei care au venit la ceasul al unsprezecelea, nefăcând nimic vrednic, tot așa primește-mă pe mine, păcătosul: că am păcătuit mult, m-am profanat, m-am întristat pe Duhul Tău Sfânt, am întristat dragostea Ta față de oameni în faptă și cuvânt și cu gând, noapte și zi, pe față și pe ascuns, de bună voie și fără de voie. Știu că îmi vei prezenta păcatele mele așa cum le-am săvârșit și vei cere de la mine socoteală pentru asemenea fapte pe care rațiunea mea nu le poate justifica. Dar, Doamne, Doamne!
Nu mă judeca după judecata Ta dreaptă, nu mă certa în mânia Ta și nu mă pedepsi în mânia Ta; miluiește-mă, Doamne, deși pentru că sunt slab și creația Ta. Tu, Doamne, ai întărit în mine frica Ta, dar eu am făcut rău înaintea Ta și numai împotriva Ta am păcătuit; dar eu mă rog Ție: nu intra în judecată cu robul Tău. Dacă Tu, Doamne, observi fărădelegile, cine poate rezista? Căci înăuntrul meu este un abis al păcatului, și sunt nevrednic, nu-mi pot permite să-mi ridic ochii ca să văd înălțimile cerului, din cauza mulțimii păcatelor mele, care sunt fără număr. Căci prin ce păcat nu m-am stricat? ce rău nu mă stăpânește? Am făcut orice păcat, am pus orice necurăție în sufletul meu și m-am găsit fără valoare atât înaintea Ta, Dumnezeul meu, cât și înaintea oamenilor. Cine mă va ridica, căzut în abisul unor astfel de fapte și păcate? Doamne Dumnezeul meu! Mă încred în Tine, dacă ar fi nădejde pentru mântuirea mea și dacă mulțimea fărădelegilor mele nu va birui dragostea Ta pentru oameni.
Fii Mântuitorul meu și, prin dărnicia și îndurările Tale, slăbește, iartă, iartă-mi tot ce am păcătuit, căci sufletul meu este plin de multe rele și nu există speranță de mântuire în mine. Miluiește-mă, Dumnezeule, după marea Ta milă și nu mă răsplăti după faptele mele și nu mă judeca după faptele mele; dar împiedică, mijlocește, eliberează sufletul meu de relele și percepțiile crude care cresc în el. Mântuiește-mă de dragul milei Tale, pentru ca acolo unde păcatul s-a înmulțit, harul Tău să se înmulțească și Te voi lăuda și slăvi mereu, în toate zilele vieții mele. Căci Tu ești Dumnezeul celor ce se pocăiesc, Mântuitorul celor ce păcătuiesc și Ție slavă Îți trimitem, împreună cu Tatăl Tău fără de început și cu Duhul Tău preasfânt, bun și făcător de viață, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.