Adu-ți aminte, Doamne, de preasfinții patriarhi, sfințiți mitropoliți, arhiepiscopi și episcopi ortodocși plecați din această viață, care Ți-au slujit în preoția și în pilda bisericii, și în treapta monahală, și odihnește-te în satele Tale cele veșnice cu sfinții. (Arunca)
Adu-ți aminte, Doamne, de sufletele slujitorilor Tăi plecați, de părinții mei (numele lor) și de toate rudele în trup; și iartă-le toate păcatele lor, voluntare și involuntare, dându-le Împărăția și împărtășirea bunurilor Tale veșnice și plăcerea vieții Tale nesfârșite și fericite. (Arunca)
Bine - bine.
Adu-ți aminte, Doamne, și toți în nădejdea învierii și a vieții veșnice, de cei adormiți, de părinții și frații noștri și de cei ce zac aici și pretutindeni, creștinii ortodocși și cu sfinții Tăi, unde strălucește lumina feței Tale, locuiește și miluiește-ne pe noi, că El este Bun și Iubitor de Oameni. Amin. (Arunca)
Unde vizitează - unde strălucește (a vizita - a vizita, a vizita).
Dă, Doamne, iertarea păcatelor tuturor celor care au plecat anterior în credința și speranța învierii, părinților, fraților și surorilor noștri, și creează-le amintire veșnică. (De trei ori)
+ Creați pentru ei o amintire veșnică. De-a lungul deceniilor de utilizare într-o societate fără Dumnezeu, cuvintele amintire eternă au devenit complet lipsite de sens pentru mulți: memoria veșnică trebuia cumva să fie în afara eternității, în afara lui Dumnezeu (aparent, într-o serie de generații: copii, nepoți...). În dimensiunea pământească, înțelepții nu vor fi amintiți pentru totdeauna, la fel ca nebunul; în zilele ce vor urma totul va fi uitat, și vai! Înțeleptul moare la fel ca nebunul (Ecl. 2:16). Numai Divinitatea eternă își poate aminti pentru totdeauna. Începem comemorarea lumii întregi cu o cerere: Adu-ți aminte, Doamne... - și, în cele din urmă, Îi cerem să-și amintească pentru totdeauna, să-și amintească constant pe cei care au trecut de la viața temporară la viața veșnică. Psalmul vorbește despre această amintire a lui Dumnezeu: cei drepți vor fi o amintire veșnică (Ps. 112:6). Rugăciunea: Adu-ți aminte, Doamne... - să ne amintim și de cuvintele tâlharului înțelept: Pomenește-mă, Doamne, când vei veni în Împărăția Ta! și răspunsul lui Isus: Adevărat vă spun că astăzi veți fi cu Mine în Rai (Luca 23:42-43). Dacă Dumnezeu te ține în memorie, tu exiști (acest lucru poate fi pus în contrast cu celebrele cuvinte ale lui Descartes: „Gândesc, deci exist”).