Ἐπὶ τοῦ ὄρους μετεμορφώθης, καὶ ὡς ἐχώρουν οἱ Μαθηταί σου, τὴν δόξαν σιτὸνς σου νς ἐθεάσαντο ἵνα ὅταν σὲ ἴδωσι σταυρούμενον, τὸ μὲν πάθος νοήσωσιν ἑκούσωσιν ἑκούσιον ἑκούσιον, τμσιον, τὸ μὲν πάθος κηρύξωσιν, ὅτι σὺ ὑπάρχεις ἀληθῶς τοῦ Πατρὸς τὸ ἀπαύγασμα.
Te-ai transfigurat pe munte, / și ca oaste a ucenicilor Tăi, / Ai văzut slava Ta, Hristoase Dumnezeule, / pentru ca când te vor vedea răstignit, / vor înțelege suferința liberă, / vor propovădui lumii că Tu ești cu adevărat strălucirea Tatălui.
Te-ai transformat pe munte, iar ucenicii Tăi au văzut slava Ta, Hristoase Dumnezeule, cât au putut-o suporta. Pentru ca, văzându-Te pe Cruce, să înțeleg că suferi de bună voie și să propovăduiesc lumii că Tu ești cu adevărat strălucirea Tatălui.