ᾨδὴ aʹ. Ἦhos pl. bʹ. Hirmos.
Ajutor și adăpost, născut din mine în mântuire, acesta este Dumnezeul meu și îl voi slăvi, Dumnezeul Tatălui meu și îl voi înălța, căci în slavă ești proslăvit. (bis)
Tropii.
Miluiește-mă, Doamne, miluiește-mă.
De unde să plâng, faptele vieții mele nenorocite? Pe cine, de la început, să caut, Hristos, în această plângere de acum? dar ca un văzător milostiv, să ierte fărădelegile.
Miluiește-mă, Doamne, miluiește-mă.
Suflete drag, cu trupul tău către Creatorul tuturor lucrurilor, mărturisește-te și abține-te, așadar, de la pre-jertfa și adu lacrimi lui Dumnezeu în pocăință.
Miluiește-mă, Doamne, miluiește-mă.
Adam proto-creat, în călcarea eului năucitor, curat, dezbrăcat de Dumnezeu și de Dumnezeu, împărăție și milă, pentru păcatele mele.
Miluiește-mă, Doamne, miluiește-mă.
Sângeros suflet de aur! cum semeni cu prima Evă? Căci ai văzut răul și ai mâncat amar și eu am venit la pădure și am gustat dinainte din mâncarea absurdă.
Miluiește-mă, Doamne, miluiește-mă.
În loc de Eva simțitoare, Eva gânditoare a devenit eu, cel în carne și oase, un calcul pasionat, arătând dorințele, și gustând, vai, de înghițirea amară.
Miluiește-mă, Doamne, miluiește-mă.
Împotriva Edenului, extermină de parcă nu ai mântuit, unul din Mântuitorul tău, i-a poruncit lui Adam, dar eu ce sufăr, neascultând mereu cuvintele tale vii?
Miluiește-mă, Doamne, miluiește-mă.
Promisiunea lui Cain, dintr-o dată la alegere, eveniment ucigaș, conștient de suflet, însuflețind carnea și luptând împotriva lui, faptele mele rele.
Miluiește-mă, Doamne, miluiește-mă.
Pentru Abel Isus, nu există nicio asemănare a dreptății, daruri acceptate de tine, nu m-am apropiat niciodată, nici fapte ale lui Dumnezeu, nici jertfă curată, nici viață nepocăită.
Miluiește-mă, Doamne, miluiește-mă.
Cain și noi, suflet nenorocit de tot Creatorul, fapte de mită și jertfă stropite, și viață nefolositoare, propovăduită de el; de aceea suntem condamnaţi.
Miluiește-mă, Doamne, miluiește-mă.
Argila ceramică, pe care ați injectat-o în animal, carne și oase, și respirație și viață. Dar o, Poetul meu, Răscumpărătorul meu și Judecătorul meu pocăit, acceptă-mă.
Miluiește-mă, Doamne, miluiește-mă.
Îi vestesc Răscumpărătorului păcatele pe care le-am săvârșit și rănile sufletului meu și ale trupului meu, pe care socotelile mele interioare, sănătoase, au fost absolvite cu poftă.
Miluiește-mă, Doamne, miluiește-mă.
O, bietul Sotir, dar am văzut că ești un filantrop, te-ai rănit cu simpatie și te întristezi profund, vezi lacrimi și alergi la mine ca un Părinte, amintindu-ți de Risipitor.
Miluiește-mă, Doamne, miluiește-mă.
Rezemat cu Sotir, la ușile tale și la bătrânețe, nu mă arunca în gol, ci spre final, precum mă vede un filantrop, iartă-mă de fărădelegi.
Miluiește-mă, Doamne, miluiește-mă.
Tâlharii expedițiilor, eu care sunt prezent în relatările mele, chiar și între ei sunt de patru ori acum, multe vânătăi, dar acesta credinciosul meu, Mântuitorul Hristos, vindecă.
Miluiește-mă, Doamne, miluiește-mă.
Un preot cu dar, contracarat, iar levitul, văzând în suferință, s-a arătat gol, dar Iisus, născut din Maria, tu crezi cu răul.
Miluiește-mă, Doamne, miluiește-mă.
Mielul lui Dumnezeu, cel ce ia toate păcatele, ia de la mine frânghia grea, cea a păcatului, și ca o vedere milostivă, lacrimi de înec.
Miluiește-mă, Doamne, miluiește-mă.
Vremea pocăinței, vin la tine, Făcătorul meu; ia de la mine snurul greu, cel al păcatului, și ca sufletul meu duios, lacrimi de înec.
Miluiește-mă, Doamne, miluiește-mă.
Nu mă urâți, Mântuitorule, nu lepăda de pe fața Ta, ia de la mine povara păcatului și, cum sunt milostiv, să-mi fie iertate fărădelegile.
Miluiește-mă, Doamne, miluiește-mă.
Sotirul voluntar, și greșelile mele involuntare, și cele vădite, și ascunse și cunoscute, și necunoscute toate, iartă-mă ca Dumnezeu, iartă-mă și mântuiește-mă.
Miluiește-mă, Doamne, miluiește-mă.
Din tinerețe, Sotir, am păzit poruncile tale, cu toată patima, cu gânduri nepăsătoare, viața trecută; prin strigătul meu, Sotir, chiar la sfârşit, mântuieşte-mă.
Miluiește-mă, Doamne, miluiește-mă.
Esența sufletului, mistuită de păcat, sunt un pustiu de virtuți evlavioase, dar de foame plâng. sponsorul milostiv, ai venit cu răul.
Miluiește-mă, Doamne, miluiește-mă.
Mă întorc către tine, Isuse. Păcătoși, iartă-mă, îndepărtează de la mine frânghia grea, cea a păcatului, și ca Dumnezeu milostiv, acceptă-mă cu pocăință.
Miluiește-mă, Doamne, miluiește-mă.
Nu intra cu mine, în judecată purtând acțiunile mele, căutând motive și impulsuri responsabile, ci în suferințele tale, prezintă suferințele mele, mântuiește-mă Atotputernicul
Osia lui Dumnezeu, el mijlocise pentru noi.
Voi, cele două lumini ale mele, din providența divină de sus, de dragul scăpării, patimii morții, și voi sunteți, durerilor vieții, Maria nuvele.
Osia lui Dumnezeu, el mijlocise pentru noi.
M-am închinat lui Hristos, legilor dumnezeiești, față de aceasta te-ai apropiat, îndemnurile de neatins ale plăcerilor, grăsime și toate, virtute cu evlavie, ca unul care se reformează.
Sfinte al lui Dumnezeu, mijlocește pentru noi.
Rugăciunile tale pentru noi, Andrei, mântuiește suferințele celor nevrednici și ale împărăției, acum părtași ai lui Hristos, cei ce cred și dorim, amintindu-ne aproape de tine, ne înalță pe noi.
Glorie. Treime.
Doamne al celor Trei, închinat întru Unire, îndepărtează de la mine povara grea, cea a păcatului, și, ca suflet tandru, lacrimile înecului.
Și acum. Theotokion.
Născătoare de Dumnezeu, nădejde și ocrotire a celor ce te laudă, ia povara de la mine, cea a păcatului, și ca o Fecioară curată, pocăindu-mă primește-mă.
ᾨδὴ bʹ. Hirmos.
Ai grijă, cerule, și voi cânta, și-mi voi aduce aminte de Hristos, cel din trupul Fecioarei, care s-a născut. (bis)
Tropii.
Miluiește-mă, Doamne, miluiește-mă.
Luați seama, ceruri, și voi cânta, pământule care auzi glas, pocăindu-te lui Dumnezeu și lăudându-l.
Miluiește-mă, Doamne, miluiește-mă.
Roagă-te pentru mine, Doamne Mântuitorul meu, înaintea ochilor tăi și primește mărturisirea mea caldă.
Miluiește-mă, Doamne, miluiește-mă.
Păcătos, pentru toți oamenii, numai păcătos pentru tine, dar ca Dumnezeu, salvează-ți poezia.
Miluiește-mă, Doamne, miluiește-mă.
Sunt amețit, conține rele, Doamne milostiv, dar ca și Petru, cu mâna întinsă.
Miluiește-mă, Doamne, miluiește-mă.
Lacrimile, cele ale curvei, sunt expus. Bucurați-vă, Mântuitorilor mei, în mila voastră.
Miluiește-mă, Doamne, miluiește-mă.
Am înnegrit frumusețea sufletului, plăcerile patimilor și toată mintea pe care am făcut-o.
Miluiește-mă, Doamne, miluiește-mă.
Mi-am rupt acum primul costum, pe care îl declarasem eu însumi, Falsificatorul de la început, și acolo am rămas întins gol.
Miluiește-mă, Doamne, miluiește-mă.
Sunt îmbrăcat într-o tunică ruptă, pe care am făcut-o clar, păcatul sfatului, și mi-e rușine.
Miluiește-mă, Doamne, miluiește-mă.
Am disprețuit frumusețea plantei și mintea mea a fost înșelată, și de aceea zac gol și mi-e rușine.
Miluiește-mă, Doamne, miluiește-mă.
Toți căpeteniile celor răi să fie la sudul meu, înlăturându-și nelegiuirea împotriva mea.
Miluiește-mă, Doamne, miluiește-mă.
Mi-am pierdut frumusețea și demnitatea originară și, prin urmare, zac goală și mi-e rușine.
Miluiește-mă, Doamne, miluiește-mă.
Distruge, hainele de piele, păcatul, dezbrăcându-te cu prima haină împletită divin.
Miluiește-mă, Doamne, miluiește-mă.
Este vorba despre podoaba subțirii, ca frunzele de smochin, în controlul pasiunilor noastre autoguvernante.
Miluiește-mă, Doamne, miluiește-mă.
Mă îmbrățișează, îmbrățișat cu o haină și fermecat de întuneric, în fluxul pasiunii și al unei vieți iubitoare.
Miluiește-mă, Doamne, miluiește-mă.
Am pângărit haina trupului meu și am dărâmat, după chipul lui Sotir și după asemănarea.
Miluiește-mă, Doamne, miluiește-mă.
Am căzut, la durerea suferinței și la decăderea sufletului, și aici și acum vrăjmașul mă asuprește.
Miluiește-mă, Doamne, miluiește-mă.
Philoylon, si philoctemonous viata, a proprietatii Sotirului, alegand acum grea, cloieon perikeime.
Miluiește-mă, Doamne, miluiește-mă.
Am împodobit, andrianda cărnii, a calculelor murdare, cu diverse împrejurimi, și sunt criticat.
Miluiește-mă, Doamne, miluiește-mă.
Din afară, minuțios de frumos, eu singur am avut grijă de ea, din interior, scena cerească, în formă de Dumnezeu.
Miluiește-mă, Doamne, miluiește-mă.
Formându-mă, lipsa de formă a pasiunilor, impulsurile filantropice, frumusețea minții se rezolvă.