De dragoste dumnezeiască ne-am aprins din tinerețe, / Cuvioase Dionisie, / tot ce este roșu pe lume, urâțindu-vă, / pe Hristos singur l-ai iubit / și pentru aceasta în pustiul lăuntric ai sălășluit,/ viețuind cu fiarele, tot al lui Hristos./ Oton și Ochiul Atotvăzător, văzându-ți, după ostenelile tale,/ am făcut darul bogaților, după minuni, și am făcut odihnă. strigă către tine:/ roagă-te neîncetat pentru noi toți,/ veșnică amintirea ta cinstită// în cântările celor ce cinstesc.
* * *