A fost o foamete în țara în care locuia Iacov. Fugând de foamete, Iacov și cei doisprezece fii ai săi s-au mutat în Egipt. În Egipt, evreii s-au înmulțit rapid. Regii egipteni, numiți faraoni, temându-se că evreii, s-au înmulțit, nu-i vor înrobiza pe egipteni, au plănuit să distrugă acest popor. Când toate măsurile luate nu au ajutat, iar evreii au continuat să se înmulțească foarte mult, Faraon a ordonat uciderea tuturor bebelușilor evrei de sex masculin. Pentru a salva poporul Său ales de la distrugerea de către egipteni, Dumnezeu i-a trimis un izbăvitor în persoana lui Moise. Moise i-a cerut lui Faraon să-i elibereze pe evrei din Egipt. Întrucât Faraonul nu a fost de bunăvoie de acord să-i elibereze pe evrei, Dumnezeu a trimis zece plăgi asupra egiptenilor, dintre care cea mai îngrozitoare a fost ultima: bătaia tuturor întâiilor născuți ai Egiptului.
În noaptea în care urma să aibă loc această execuție, fiecare proprietar al unei case evreiești trebuia să înjunghie un miel (mielu) de un an și să ungă cu sângele lui ușile casei sale, pentru ca Îngerul lui Dumnezeu, trimis de Dumnezeu să distrugă pe întâiul născut al Egiptului, să treacă pe lângă casele evreiești. Evreii trebuiau să mănânce mielul întreg sacrificat și copt în așa fel încât să nu-i rupă oasele. Îngerul nimicitor a trecut pe lângă casele iudeilor și a nimicit pe toți întâii născuți ai Egiptului. După aceasta, Faraonul nu numai că a fost de acord, ci i-a cerut și lui Moise să-i conducă repede pe evrei din Egipt. În amintirea acestui mare eveniment, a fost instituită o sărbătoare, numită de evrei Paștele, care înseamnă „trecut”. Salvați din mâna Faraonului, care i-a urmărit pe evrei cu o armată, printr-o trecere miraculoasă prin Marea Roșie, evreii, pentru neascultarea repetată față de voia lui Dumnezeu, au rătăcit prin deșertul arabesc timp de patruzeci de ani înainte de a intra în Țara Făgăduinței.
Înainte de Moise, oamenii erau călăuziți în viața și activitățile lor de legea naturală, adică de legea scrisă de Dumnezeu în inima omului, cu alte cuvinte, de conștiință.
Când adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu a început să fie întunecată în rândul poporului evreu, când faptele rele dintre oameni s-au înmulțit, mintea și conștiința oamenilor s-au întunecat din ce în ce mai mult, atunci, pentru a păstra adevărul și dreptatea între oameni, Dumnezeu a avut plăcerea să dea oamenilor legea scrisă prin alesul Său din poporul evreu, Moise. Această lege a fost dată în timpul călătoriei iudeilor prin deșert, în drumul spre țara promisă de Dumnezeu strămoșilor lor, pe Muntele Sinai. Cele zece porunci principale ale acestei legi au fost scrise de Moise pe două table de piatră, sau table.
Pentru concizie, cele zece porunci ale lui Dumnezeu sunt numite cele zece porunci.