Atotmilostivă Fecioară Theotokos, Mamă a compasiunii și a iubirii pentru omenire, cea mai iubită speranță și aspirație! O, Maică a celui mai dulce și mai dorit Mântuitor, Care întrece orice iubire, Iisuse Hristoase, Iubitorul de oameni și Dumnezeul meu, Lumina sufletului meu întunecat! Eu, cea nemaipomenită de păcătos și deznădăjduit, cad înaintea ta, către tine îmi fac rugăciunea, izvor al milei, Fecioara Maria, care ai purtat Adâncul îndurării și Adâncul îndurărilor și al iubirii de oameni: Miluiește-mă, miluiește-mă, dureros strig către Tine; miluiește-mă pe mine, care sunt tot în răni, care am căzut printre hoții brutali și care sunt, vai!, dezbrăcat de haina în care M-a îmbrăcat Tatăl. De aceea zac dezbrăcat de orice faptă bună, rănile mele împuțite și purtând înaintea nebuniei mele. Stăpâna mea, Maica Domnului, privește de sus la mine, te rog cu umilință, cu ochiul tău milostiv și nu mă disprețui, care sunt tot în întuneric, tot în murdărie, toți cufundat în lumea patimilor, îngrozitor de căzut și incapabil să stau în picioare. Miluiește-te de mine și dă-mi o mână de ajutor, ridică-mă din adâncurile păcătoase, Bucuria mea! Eliberează-mă de cei ce mă înconjoară; fă-ți fața să strălucească asupra robului tău; mântuiește pe cei care pier, curăță pe cei murdari, ridică pe cei groaznici căzuți, căci toate poți să faci, precum ești Născătoarea de Dumnezeu Atotputernică. Toarnă asupra mea untdelemnul milei Tale și dă-mi să revars vinul compunției, căci te-am dobândit ca cu adevărat singura speranță în viața mea; nu te abate de la mine, care fug la tine, ci ia uite durerea mea, Fecioară, și dorul sufletului meu și primește această rugăciune și mântuiește-mă, Mijlocitoare a mântuirii mele. Amin.