а҃. Внегда̀ возврати́ти гдⷭ҇ꙋ плѣ́нъ сїѡ́нь, бы́хомъ ꙗ҆́кѡ ѹ҆тѣ́шени.
а҃. Când DOMNUL a adus înapoi din captivitate pe cei ai Sionului, eram asemenea celor ce visează.
в҃. Тогда̀ и҆спо́лнишасѧ ра́дости ѹ҆ста̀ на̑ша, и҆ ѧ҆зы́къ на́шъ весе́лїѧ: тогда̀ рекꙋ́тъ во ꙗ҆зы́цѣхъ: возвели́чилъ є҆́сть гдⷭ҇ь сотвори́ти съ ни́ми.
в҃. Atunci gura noastră s-a umplut cu râs și limba noastră cu cântare; atunci au spus cei dintre păgâni: DOMNUL a făcut lucruri mari pentru ei.
г҃. Возвели́чилъ є҆́сть гдⷭ҇ь сотвори́ти съ на́ми: бы́хомъ веселѧ́щесѧ.
г҃. DOMNUL a făcut lucruri mari pentru noi, de aceea suntem veseli.
д҃. Возвратѝ, гдⷭ҇и, плѣне́нїе на́ше, ꙗ҆́кѡ пото́ки ю҆́гомъ.
д҃. Adu înapoi pe ai noștri din captivitate, DOAMNE, ca râurile în sud.
є7. Cei care seamănă lacrimi vor culege bucurie.
ѕ҃. Ходѧ́щїи хожда́хꙋ и҆ пла́кахꙋсѧ, мета́юще сѣ́мена своѧ̑: грѧдꙋ́ще же прїи́дꙋтъ ра́достїю, взе́млюще рꙋкоѧ̑ти своѧ̑.
ѕ҃. Cel ce merge înainte plângând, purtând sămânță prețioasă, se va întoarce fără îndoială cu bucurie, aducându-și snopii.