După împărtășirea credincioșilor, preotul așează sfântul potir pe tron și pune în el părțile luate din prosforă, în amintirea sfinților, vii și morți, cu cuvintele:
Spală, Doamne, păcatele celor pomeniți aici cu sângele Tău cinstit, rugăciunile sfinților Tăi.
Amintește-ți, creștin ortodox, că atunci când preotul pune în potir particulele luate din prosfora pe care le-ai adus rudelor tale vii și moarte, se roagă lui Dumnezeu ca Domnul să „spăle păcatele celor pomeniți cu sângele Său cinstit” și ca în acest fel toți membrii Bisericii, vii și morți, să fie uniți cu Hristos ca cap al Bisericii.
După ce a așezat Sfintele Daruri pe tron, preotul se întoarce către popor și-i binecuvântează, zicând:
Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta!
Credincioșii care vin, conștienți de binefacerile primite, cântă:
Am văzut lumina adevărată, am primit Duhul Ceresc, am aflat adevărata credință, ne închinăm Treimii nedespărțite: căci ea ne-a mântuit.
La sfârşitul acestei cântări, preotul, după ce a stropit cu Sfintele Daruri şi zicându-şi: „Binecuvântat este Dumnezeul nostru”, se arată pentru ultima oară poporului cu paharul sfânt şi proclamă:
Întotdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
Credincioșii, închinându-se Sfintelor Daruri până la pământ, duși la altar, parcă Mântuitorul urcând la ceruri, cântă:
Fie ca buzele noastre să ne fie pline de lauda Ta, Doamne, căci noi cântăm slava Ta, că ne-ai învrednicit să ne împărtășim cu sfintele, dumnezeieștile, nemuritoare și făcătoare taine de Taine: păzește-ne în sfințenia Ta și învață toată ziua dreptatea Ta. Aliluia.
După ce a aşezat Sfintele Daruri pe altar, duhovnicul (diaconul, dacă este cazul) cu o scurtă ectenie îi invită pe cei prezenţi să mulţumească pentru împărtăşirea Sfintelor Taine, spunând:
Iartă-ne că acceptăm Divinele, sfinte, preacurate, nemuritoare, cerești și dătătoare de viață, teribile Taine ale lui Hristos; cu vrednicie îi mulțumim Domnului.
Preotul încheie ectenia cu exclamația:
Căci Tu ești sfințirea noastră și Ție slavă trimitem, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
După aceasta, cu cuvintele: „Să plecăm în pace”, preotul dă voie celor prezenți să părăsească biserica. Corul, în numele celor prezenți, exprimă dorința de a părăsi biserica „în numele Domnului”, adică cu binecuvântarea lui Dumnezeu. Preotul trece dincolo de amvon și rostește așa-numita rugăciune din spatele amvonului:
Binecuvântează pe cei ce Te binecuvântează, Doamne, și sfințește pe cei ce se încred în Tine, mântuiește poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta, păstrează împlinirea Bisericii Tale, sfințește pe cei ce iubesc splendoarea casei Tale: Îi slăviți cu puterea Ta dumnezeiască și nu ne părăsi pe noi cei care ne încredem în Tine. Dă pace lumii Tale, bisericilor Tale, preotului, cel mai evlavios, cel mai autocrat, marele nostru suveran, împăratul Nikolai Alexandrovici al întregii Rusii, armatei Tale și întregului popor al Tău. Căci orice dar este bun și orice dar desăvârșit este de sus, coborându-se de la Tine, Tatăl luminilor; și Ție îți trimitem slavă, mulțumire și închinare, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Liturghia se încheie cu obișnuita concediere.