а҃. Гдⷭ҇и, кто̀ ѡ҆бита́етъ въ жили́щи твое́мъ; и҆лѝ кто̀ всели́тсѧ во ст҃ꙋ́ю го́рꙋ твою̀;
а҃. DOAMNE, cine va sta în tabernacolul tău? Cine va locui pe muntele tău sfânt?
в҃. Ходѧ́й непоро́ченъ и҆ дѣ́лаѧй пра́вдꙋ, глаго́лѧй и҆́стинꙋ въ се́рдцы свое́мъ:
в҃. Cel ce umblă cu integritate și lucrează dreptate și vorbește adevărul în inima sa.
г҃. И҆́же не ѹ҆льстѝ ѧ҆зы́комъ свои́мъ и҆ не сотворѝ и҆́скреннемꙋ своемꙋ̀ ѕла̀, и҆ поноше́нїѧ не прїѧ́тъ на бли̑жнїѧ своѧ̑:
г҃. Cel ce nu defăimează cu limba sa, nici nu face rău aproapelui său, nici nu aduce ocară asupra aproapelui său.
д҃. Ѹ҆ничиже́нъ є҆́сть пред̾ ни́мъ лꙋка́внꙋѧй, боѧ́щыѧжесѧ гдⷭ҇а сла́витъ: клены́йсѧ и҆́скреннемꙋ своемꙋ̀ и҆ не ѿмета́ѧсѧ:
д҃. În ochii lui un nemernic este disprețuit, dar onorează pe cei ce se tem de DOMNUL. Cel ce jură spre propria lui vătămare și nu schimbă jurământul.
є҃. Сребра̀ своегѡ̀ не дадѐ въ ли́хвꙋ и҆ мзды̀ на непови́нныхъ не прїѧ́тъ. Творѧ́й сїѧ̑ не подви́житсѧ во вѣ́къ.
є҃. Cel ce nu își dă banii cu camătă, nici nu ia mită împotriva celui nevinovat. Cel ce face acestea nu se va clătina niciodată.