(Din carte: Margarit, sau cuvinte selectate care mântuiesc sufletele care conduc la fericirea veșnică. M., 1882. Retipărire: Lavra Sfântului Treime a Sf. Serghie, p. 30.)
Prea milostiv Doamne! Dăruiește-mi darul dumnezeiesc al rugăciunii sfinte, care se revarsă din adâncul inimii mele; adună-mi mintea irosită, ca să se străduiască mereu pentru Tine, Creatorul și Mântuitorul ei; zdrobește săgețile de foc ale celui rău, smulgându-mă de la Tine; stinge flacăra gândurilor, care mă mistuie mai tare decât focul în timpul rugăciunii; umbră-mă cu harul Preasfântului Tău Duh, pentru ca până la sfârșitul vieții mele păcătoase să Te iubesc singur din toată inima mea, din tot sufletul și gândul meu și din toată puterea mea, iar la ceasul despărțirii sufletului meu de acest trup muritor, O, Dulce Isuse, primește-mi duhul în mâinile Tale și amintește-mă când vei veni în Împărăția Ta. Amin.