Prin văduvie pământească ai părăsit Mirele Ceresc fără de nevastă/ și ai trăit ascet în palatul domnesc,/ după care ai părăsit și palatul și copiii tăi/ pentru Dumnezeu, venerabile Eufrosina,/ și intrând în mănăstirea pe care ai făcut-o,/ într-un chip străin, multe fapte ai arătat,/ de sferele tale ai fost sfințit de viața ta. moarte./ Și acum, stând înaintea lui Hristos Dumnezeu,// roagă-te ca sufletele noastre să fie mântuite.
* * *