În liniștea fericită a pustiei / și în catedrale, arzând de dragoste de Dumnezeu, / ai făcut de rușine pe demonii vicleni și pe ereticul rău. / Stând în rugăciune, focul a strălucit cu ușurință ești / și prin odihna ta te-ai bucurat pe îngerii cântări, / Teodosie, părintele nostru, / pentru aceasta ne rugăm ție // ne rugăm pentru sufletele noastre.
* * *