Părăsind patria ta din Vechea Roma, te-ai urcat pe o piatră ca o corabie ușoară și pe ea, mai mult decât prin fire, parcă fără trup, ai umblat pe ape: călăuzit de providența minții divine, ai ajuns la Novagradul Mare și, făcând în ea o mănăstire, ți-ai oferit trupul în ea, ca dar sfințit. Așa ne rugăm ție, părinte Antonie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne mântuiască sufletele.