а҃. Гдⷭ҇и, не вознесе́сѧ се́рдце моѐ, нижѐ вознесо́стѣсѧ ѻ҆́чи моѝ: нижѐ ходи́хъ въ вели́кихъ, нижѐ въ ди́вныхъ па́че менѐ.
а҃. DOAMNE, inima mea nu este trufașă, nici ochii mei îngâmfați, nici nu mă deprind cu lucruri mari, nici cu cele prea înalte pentru mine.
в҃. А҆́ще не смиреномꙋ́дрствовахъ, но вознесо́хъ дꙋ́шꙋ мою̀, ꙗ҆́кѡ ѿдое́ное на ма́терь свою̀, та́кѡ возда́си на дꙋ́шꙋ мою̀.
в҃. Cu adevărat m-am purtat bine și m-am liniștit, ca un copil care este înțărcat de mama lui. Sufletul meu este întocmai ca un copil înțărcat.
г҃. Да ѹ҆пова́етъ і҆и҃ль на гдⷭ҇а ѿ ны́нѣ и҆ до вѣ́ка.
г҃. Să spere Israel în DOMNUL, de acum înainte și pentru totdeauna.