Cu harul vieții ai primit curăția fecioriei, Serapione,/ și urând toate roșurile acestei lumi,/ L-ai iubit pe Hristos Unul./ De aceea, te-ai așezat în deșertul lăuntric și cu fiarele vii, / toți ai fost tovarășul lui Hristos și prietenul lui Eufrosină, învățătorul tău, / și noi, de asemenea, ne rugăm, pe care ți-ai cinstit amintirea, pe care ți-o cinstim. Bucură-te, laudă părăsită, Cuvioase Părinte.
* * *