Lăsându-ți demnitatea pământească, / Ți-ai moștenit Împărăția Cerurilor, / Ți-ai împodobit cununile nepieritoare cu picături de sânge, ca o piatră minunată, / Și te-ai adus la Hristos, ești un purtător de patimi ai catedralei./ Cu chipurile îngerilor în lumina serii/ ai găsit pe neapusul neasfințit/ cu Sfântul Andrei Stratelate/ Cu Sfântul Soare al lui Hristos, care a suferit, Cu siguranță // să ne salveze sufletele.