Fugind, ca David, lumea,/ și tot ce era în ea, ca știința, socotită,/ și, locuind într-un loc tăcut,/ tu, Părintele nostru Nil, te-ai umplut de bucurie duhovnicească/ și, demnindu-te să slujești singurului Dumnezeu,/ ai înflorit ca un fenix,/ și ca o viță roditoare,/ ai înmulțit copiii deșertului:/ ne-am înălțat cu mulțumire/ slavă. tu în isprava de a trăi în pustie;/ slavă Celui care te-a ales în Rusia ca pustnic și navlositor;// slavă rugăciunilor tale și Celui ce ne Mântuiește.
* * *