Ca cerbul care gâfâie după râurile curgătoare, ca părintele care plânge pierderea unui copil, am rămas fără suflare. Mâhnirea mă cuprinde, iar lacrimile mele au fost hrana mea zi și noapte. Deși toate valurile de panică s-au rostogolit peste mine, Tu rămâi ajutorul feței mele, Doamne, și cântecul meu către Tine rămâne în noapte:
Aleluia!